"DORINTA", de M.Eminescu, in cuvinte incrucisate

               

Visa în iubire – cu fondul liric al poporului, îndeobşte – voluptaţi robuste.  G.Calinescu

   

ORIZONTAL : 1) Cei doi din poem, care trăiesc cu fervoare visul lor de iubire. 2) Gesturile lor se vor împleti într-un suav ritual al înţelegerii şi al armoniei: Să-ţi desprind din creşted vălul, / Şă-l ridic... pe obraz– Iubitul, pentru fata îndrăgostită – Iubire, dragoste, care în Dorinţa e un solemn joc iniţiatic. 3) Figură de stil utilizată de poet în desemnarea iubirii ca vis ferice – Tip de scut minier. 4) Ultimul tablou al poeziei, dedicat somnului dulce: Adormind în... / Codrului bătut de gânduri – Domnule (abr.). 5) Constelaţie zodiacală – Conţinut poetic de o excepţională naturaleţe şi limpezime. 6) Funicular (abr.) – Pudoare, însoţită de duioşie şi extaz, trăsătură fundamentală a eroticii eminesciene. 7) Negaţie – 1875, când apare poezia Făt Frumos din tei, şi 1876, când revista „Convorbiri literare” publică Dorinţa – Hoţi (pop.). 8) Consonanţa dragostei cu mişcarea naturii: Vino-codru la izvorul / Care tremură pe prund– Republica Arabă Egipt (siglă) – În toiul iubirii! 9) LamentoGrup de lăstari Din Călin (file din poveste): Toţi cu inime uşoare, toţi şăgalnici şi berbanţi / ... ţînţarii, lăutarii, gândăceii, cărăbuşii– Localitate în Franţa. 10) Veşnicie, spre care poetul accede, pledând pentru fuziunea om-natură, negând efemeritatea vieţii (art.). 11) Puţin frecvente – Stelian Mureşan – Talentul (şi măiestria) poetului de a realiza tablouri de o mare precizie a desenului liric, reliefând aspectul particular, inconfundabil al peisajului. 12) Din nou – Gesturile îndrăgostiţilor sunt calme, mângâietoare, duioase: Fruntea albă-n părul galben / Pe-al meu braţ... s-o culci.

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

 

VERTICAL: 1) ... pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, dar spre care amoreză din Dorinţa aspiră cu întreaga lor fiinţă – Visul fericee amplificat de contribuţia cadrului natural: Îngâna-ne-vor c-un cânt / Singuratice izvoare, blânda... de vânt. 2) Dragostea inocentă a celor doi, negând trădarea sau duplicitatea (adj.). 3) Rezistent faţă de boli – A dărui.4) Celebră manufactură de faianţă din Portugalia secolului al XVIII-lea – Dragostea, element primordial al liricii eminesciene, descrisă în Floare albastră: Pe... –n bolţi de frunze, / Apucând spre sat în vale, / Ne-om da sărutări pe cale (art.). 5) Lent, fără grabă – Nicolae Dinescu. 6) Strămoşi ai noştri – Doru Ionescu – A hrăni un ideal, precum poetul pe cel al dragostei pure. 7) Olga Stanca – Lăsând pradă gurii mele / ... tale buze dulci – Aşezarea trohaică a silabelor din Dorinţa.8) Chipul iubitei, cu fruntea albă-n părul galbăn(fig.). 9) Afecţiune plină de gingîşie a tânărului îndrăgostit – Dinastie chineză. 10) A desăvârşi – Circumferinţă.11) Toma Olteanu – Răsărit – Pe-al meu... încet s-o culci (pl.).12) Pseudonim al publicistului şi scriitorului Panait Macri (1872-1932) – Farmecul dragostei paradisiace visate de poet (fig.) – Stau în faţă!

Dicţionar: ANP, FNC, OTI, CRE, RATO, TAN, IRG

Prof. Nicolae Vicolov

solutia

 ALTE CAREURI CU EMINESCU                                                            

   

                                   Consultarea textului 

Vino-n codru la izvorul Care tremura pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Si în bratele-mi intinse Sã alergi, pe piept sã-mi cazi, Sã-ti desprind din crestet valul, Sã-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei sedea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în par infiorate Or sã-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben Pe-al meu brat încet s-o culci, Lasind prada gurii mele Ale tale buze dulci... Vom visa un vis ferice, Ingina-ne-vor c-un cânt Singuratice izvoare, Blinda batere de vint; Adormind de armonia Codrului batut de ginduri, Flori de tei deasupra noastra Or sã cada rinduri-rinduri.

   

Poezia a aparut in Convorbiri literarela 1 septembrie, 1876. Prin atmosfera, tonalitate, sentimente, poezia apartine primei perioade de creatie, primei etape a liricii erotice.

            Poezia respecta momentele semnificative, specifice poeziilor erotice de tinerete. Sentimentul dominant este dorinta, materializata numai pe planul posibilului, al ipoteticului.

            Verbele la viitor sedea-vei, or sa-ti cadasugereaza faptul ca iubirea nu este o realitate ci o aspiratie spre implinire.

            Prima strofa fixeaza cadrul natural si cuprinde chemarea iubitei in mijlocul naturii:

Vin-o-n codru la izvorul,

Care tremura pe prund,

Unde prispa cea de brazde

Crengi plecate o ascund.

            Verbul la imperativ vin-o exprima intensitatea chemarii, a dorintei.

            Cadrul naural se constituie numai din trei elemente, dar sugestive: izvorul care tremura pe prund(personificare), prispa cea de brazde(metafora), crengi plecate(metonimie).

            In urmatoarele trei strofe poetul exprima asteptarea infrigurata a iubitei, intalnirea si jocul erotic:

Fruntea alba cu parul galben

Pe-al meu brat incet s-o culci,

Lasand prada gurii mele

Ale tale buze dulci…

            Incepand cu strofa a doua se remarca o succesiune de verbe la viitor si la conjunctiv prin care jocul erotic este proiectat in planul posibilului, al aspiratiei.

Tot prin aceste verbe se reconstituie un ritual al intimitatii.

Strofa urmatoare prezinta cufundarea intr-o stare de reverie, de vis:

Vom visa un vis ferice,

Ingana-ne-vor c-un cant.

Singuratece izvoare,

Blanda batere de vant.

            Se remarca in aceasta strofa legatura stransa dintre sentimentul iubirii si sentimentul naturii.

            Eminescu foloseste epitete putine, dar sugestive: blanda batere de vant, vis ferice, singuratice izvoare(epitete tipic eminesciene).

            Ultima strofa cuprinde desprinderea de realitate, cand eul poetic traieste sentimentul implinirii prin iubire. SI in aceasta strofa este prezenta consonanta (acordul) dintre starea sufleteasca a poetului si natura:

Adormind de armonia

Codrului batut de ganduri,

Flori de tei deasupra noastra

Or sa cada randuri-randuri.

            Interferenta planului uman cu cel natural se realizeaza printr-o personificare cu valoare de metafora: adormind de armonia / codrului batut de ganduri.

            Codrul batut de ganduri introduce o nota meditativa, reflexiva, astfel codrul pare o fiinta, care mediteaza asupra povestii de iubire.

            Ultima strofa sugereaza vesnicia naturii si dorinta omului de a gasi o cale de acces in eternitate, prin contemplatie, prin trairea sentimentului de iubire, in stransa legatura cu sentimentul naturii.

            Lexicul poetic este alcatuit din cuvinte si expresii obisnuite. Exprimarea poetica se caracterizeaza prin naturalete si simplitate.

            Ritmul este trohaic, iar masura de 7-8 silabe.

 

                                                               Solutia careului: Doina

1  I	2 N	3  D	4  I	5  G	6  N	7  A	8  R	9  i	10	11   L	12  A
2      S	E	A	M	A		N	E	A	M	U	L
3        I		T	A	T	A		D	R	A	M	E
4	V	A	G		U	S	A		N	E	A
5      S	I		I	N	D	A	R	A	T		S
6      T	U	R	N	U		R	E	F	U	Z	A
7      R		L	I	M	B	A		L	I	B
8      A	I	D		A	I	C	I		R	O	I
9       I	N		F	I	E		A	L	E	A	N
10      N	I	C	I		T	A	R	A		R	T
11      U	M	B	R	A		U	N	I	T	A	R
12      L	A	S		P	L	E	A	C	A		A